Comorile piratilor
Cine n-a visat in copilarie, in urma lecturilor sau a vizionarii unor filme, sa intre in pielea unui pirat care spinteca marile in cautarea unor comori, aflate in corabiile atacate, ascunse apoi in insule pustii? Acest mit universal care asociaza piratii si comorile lor e constituit din simboluri ale libertatii absolute si ale unor averi fabuloase obtinute rapid.O tema pe care o regasim intr-o serie de romane, precum „Insula comorilor” de Robert Louis Stevenson, un best-seller al secolului XIX, adaptat in mai multe randuri de cineasti. Sau in celebrul roman al lui Dumas, „Contele de Monte Cristo” din care lipsesc... piratii. Aceste povesti romanesti nu sunt rezultatul exclusiv al unor fictiuni.
Comorile piratilor au existat si chiar mai exista si, cel putin oficial, putine dintre ele au fost descoperite. Si asta datorita ingeniozitatii piratilor care au stiut sa se le ascunda cat mai bine. Locurile au fost uneori marcate, mentionate in harti sau scrieri, codate etc. Comori ascunse in puturi, in nisip, in grote terestre sau submarine.
Istoria releva faptul ca piratii se refugiau in insule pustii pentru a se aproviziona cu apa, fructe, vanat, pentru a-si trage suflarea cateva saptamani dupa perioadele de navigatie si lupte si, evident, pentru a ascunde aurul, banii, pietrele pretioase jefuite. Zona Pacificului a cunoscut la inceputul secolului XIX o explozie fara precedent de acte de piraterie. O mare parte din marinarii aflati pe vase comerciale au ales pavilionul negru, din oportunism.
Ratiunile istorice ale acestei recrudescente a raidurilor pirateresti sunt multiple. De pilda, popoarele din coloniile spaniole ale Americii se aflau in acea vreme in razboi cu puterea regala, luptand pentru independenta. Aristocratii spanioli si clerul, temandu-se ca-si vor pierde bunurile daca insurgentii vor invinge, le imbarcau pe nave de comert, cea mai mare parte dintre acestea fiind ale unor companii straine, pentru a le trimite in Spania. Bogatii extrem de tentante pentru echipajele frustrate, prost platite, ale acestor nave. Asa incat au urmat razmerite, bunurile fiind confiscate fara sa mai ajunga vreodata in portul de destinatie.
Spre mijlocul XIX intra in joc aurul din California si Australia care va suscita nenumarate raiduri ale piratilor. Multe dintre aceste comori au disparut, unele in urma naufragiilor, sfarsind, asadar, pe fundul oceanului. Altele au ajuns pe insule aflate departe de rutele maritime frecventate in epoca. Urmau sa fie recuperate mai tarziu de catre pirati, aduse in tara lor pentru a se bucura in sfarsit, de aceste bogatii. Uneori, era nevoie si de o explicatie care sa faca verosimila aceasta inavutire peste noapte, pentru a-si asigura respectul si prestigiul. In lipsa unor scenarii plauzibile, multi pirati au sfarsit cu streangul de gat.
DORIN MARAN
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu